Balada lupului alb

Feciori din dacă mamă
Pribegi ca două cânturi,
Trecând din vamă-n vamă
Sub pălmuiri de vânturi.

Mai blânzi ca o poveste
Din care-i lipsă vina,
Ne-au zamislit din Creste
Şi ne-a scăldat Lumina.

Spălaţi în ploi şi moine,
Curaţi ca două schituri,
Ne-au botezat în doine,
Şi ne-au sfinţit in mituri.

Mai plânşi ca două lacrimi,
Cuminţi ca două stele,
Noi dezlegăm de patimi
Şi descântăm de jele.

Din tămple ningem vise,
Din inimă dureri,
Speranţele nezise
La porţi de Învieri.

Ne-am îmbrăcat în soartă
Cumpliţi ca o osândă,
La daca noastră poartă,
Ca lupii stând la pândă.

Vom însera cu anul
Şi-om deveni pamânturi...
Ne-o ţine minte neamul
Frumoşi ca două cânturi.

Ne vom zidi-n Credinţă
În bolta Casei noastre,
Vom ninge cu voinţă
Şi vom ploua cu astre.

Vom asfinţi cu veacul
Şi-om deveni zăpadă
Ne-o pomeni săracul,
În plânset de baladă...

Ne-o creşte foc din suflet
Ne-or plânge-n palme macii
Când ne-om opri din umblet,
Feciori ai Sfintei Dacii!

Pavel Corut