vineri, 30 ianuarie 2015

Antiteze

N-ai dezmierda, de n-ai ști să blestemi,
surâd numai acei care suspină,
de n-ai fi râs, n-ai fi știut să gemi,
de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Și dacă singur rana nu-ți legai,
cu mâna ta n-ai unge răni străine,
n-ai jindui după un colț de rai, 
de n-ai purta un strop de iad în tine.

Și nu te-nalți în slăvi, dacă nu cazi
cu fruntea grea în pulbere amară,
iar dacă-nvii în zâmbetul de azi,
e c-ai murit în lacrima de-aseară.

Radu Gyr

joi, 22 ianuarie 2015

M-am intors nicaieri

Sunt liber iar. Nu căutați decât la nume
asemănări cu cel care-am fost ieri.
M-au dus în temniță de undeva, în lume,
și astăzi m-am întors nicăieri.

Nevasta și mama nu m-au asteptat:
una era prea tânără, cealaltă prea bătrână.
S-au privit o clipă în ochi și au plecat:
care spre viață, care spre țărână.

Prietenii, puțini câți am avut,
m-or fi uitat și ei, de-atat amar de vreme,
căci pe la toate ușile-am bătut,
dar n-a ieșit nici unul să mă cheme.

De peste tot numai cenușa tristă,
numai pustiu de ghiață și ruine.
În gara-ntoarcerii, nici o batistă
nu flutura acuma pentru mine.

M-am întors nicăieri. Nu mai am în cetate
nici casă, nici visuri, nici frați.
Sunt liber iar. Sărmană libertate,
mai bine-am fi murit întemnițați!

Andrei Ciurunga

joi, 15 ianuarie 2015

Ingere palid

Îngere palid, îți mister
Cum că a lumei valuri și șoapte
Este durere și neagră noapte
Pe lângă cer?

Nu știi tu, oare să zbori,
Să lași pământul, tristă ruină?
De-ți place cerul, a lui lumină,
De ce nu mori?

O, dar pământul încă te ține
În niște lanțuri țesute-n rai.
De mult zburai tu în lumi senine
De nu iubeai.

Mihai Eminescu

Rugaciune

Crăiasă, alegându-te
Îngenunchiem, rugându-te:
Înalță-ne, ne mântuie
Din vălul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupră-ne coboară
O, Maică preacurată
Și pururea fecioară,
Marie!

Noi ce din mila sfântului
Umbră facem pământului
Ruganu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce, clară,
O, maică preacurată,
Și pururea fecioară,
Marie!

                         Mihai Eminescu