luni, 21 ianuarie 2013

Lauda omului

Din punctul de vedere al copacilor,
Soarele-i o dungă de căldură,
oamenii - o emoţie copleşitoare...
Ei sunt nişte fructe plimbătoare
ale unui pom cu mult mai mare!

Din punctul de vedere al pietrelor,
Soarele-i o piatră căzătoare,
oamenii-s o lină apăsare...
Sunt mişcare adăugată la mişcare
Şi lumina ce-o zăreşti, din soare!

Din punctul de vedere al aerului,
Soarele-i un aer plin de păsări,
aripă în aripă zbătând.
Oamenii sunt păsări nemaîntâlnite,
Cu aripi crescute înlăuntru,
Care bat, plutind, planând,
într-un aer mai curat -  care e gândul!

Nichita Stănescu  

duminică, 20 ianuarie 2013

Îndrăgostiţi

O ploaie să sfărâme asfalturile,
aşteptăm o ploaie să ne răzbune -
peste noapte, pe străzi, să ţâşnească iarba închisă
şi noi s-alergăm prin ea, dând de vulpi, strecurate, nebune.

Să-nmugurească uşile, să sloboadă lăstari:
dimineaţa, oamenii să deschidă-nfrunzită fereastra -
miraţi, fericiţi, buimăciţi să iasă în stradă...

Am scris, mai demult, versuri lungi despre asta.

Nicolae Dabija - Doruri interzise

miercuri, 16 ianuarie 2013

Eminescu

Când mă gândesc
                        cât de mult
                                       ne iubise
                                                   izvoarele,
şi codrii,
             şi doinele
                           ce au fost a-l cunoaşte - 
îmi vine să cred
                       că poeţii mari
                                           îşi aleg
                                                      popoarele
în mijlocul cărora
                             au
                                 a se naşte.

Nicolae Dabija - Doruri interzise