Sunt liber iar. Nu căutați decât la nume
asemănări cu cel care-am fost ieri.
M-au dus în temniță de undeva, în lume,
și astăzi m-am întors nicăieri.
Nevasta și mama nu m-au asteptat:
una era prea tânără, cealaltă prea bătrână.
S-au privit o clipă în ochi și au plecat:
care spre viață, care spre țărână.
Prietenii, puțini câți am avut,
m-or fi uitat și ei, de-atat amar de vreme,
căci pe la toate ușile-am bătut,
dar n-a ieșit nici unul să mă cheme.
De peste tot numai cenușa tristă,
numai pustiu de ghiață și ruine.
În gara-ntoarcerii, nici o batistă
nu flutura acuma pentru mine.
M-am întors nicăieri. Nu mai am în cetate
nici casă, nici visuri, nici frați.
Sunt liber iar. Sărmană libertate,
mai bine-am fi murit întemnițați!
Andrei Ciurunga
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu