M-am intors nicaieri

Sunt liber iar. Nu căutați decât la nume

asemănări cu cel care-am fost ieri.

M-au dus în temniță de undeva, în lume,

și astăzi m-am întors nicăieri.

Nevasta și mama nu m-au asteptat:

una era prea tânără, cealaltă prea bătrână.

S-au privit o clipă în ochi și au plecat:

care spre viață, care spre țărână.

Prietenii, puțini câți am avut,

m-or fi uitat și ei, de-atat amar de vreme,

căci pe la toate ușile-am bătut,

dar n-a ieșit nici unul să mă cheme.

De peste tot numai cenușa tristă,

numai pustiu de ghiață și ruine.

În gara-ntoarcerii, nici o batistă

nu flutura acuma pentru mine.

M-am întors nicăieri. Nu mai am în cetate

nici casă, nici visuri, nici frați.

Sunt liber iar. Sărmană libertate,

mai bine-am fi murit întemnițați!

Andrei Ciurunga

Nu-s vinovat fata de tara mea

La ora când cobor, legat în fiare,

să-mi ispăşesc osânda cea mai grea,

cu fruntea-n slavă strig din închisoare:

- Nu-s vinovat faţă de ţara mea.

Nu-s vinovat că mai păstrez acasă

pe-un raft, întâiul mei abecedar

şi că mă-nchin când mă aşez la masă,

cuviincios ca preotu-n altar.

Nu-s vinovat că i-am iubit lumina

curată cum în suflet mi-a pătruns,

din via dată-n pârg sau din gradina

în care-atâţia şerpi i s-au ascuns.

Nu-s vinovat că-mi place să se prindă

rotundă ca o ţară hora-n prag,

sau c-am primit colindători în tindă,

cum din bunic în tată ne-a fost drag.

Nu-s vinovat că toamnele mi-s pline

cu tot belşugul, de la vin la grâu,

şi c-am chemat la praznic pe oricine,

cât m-am ştiut cu cheile la brâu.

Dac-am strigat că haitele ne fură

adâncul, codrii, cerul stea cu stea

şi sfânta noastră pâine de la gură - 

nu-s vinovat faţă de ţara mea.

Nu-s vinovat c-am îndârjit şacalii

când am răcnit cu sufletul durut

că nu dau un Ceahlău pe toţi Uralii

şi că urăsc hotarul de la Prut.

Pământul meu, cum spune şi-n izvoade,

l-a scris pe harta lumii Dumnezeu,

şi câţi prin veacuri au venit să-l prade

îl simt şi-acum pe piept cât e de greu.

De-aceea când cobor legat în fiare,

împovărat de vina cea mai grea,

cu fruntea-n slavă gem din închisoare:

- Nu-s vinovat faţă de ţara mea.

Andrei Ciurunga, Poeti in inchisori