luni, 16 mai 2011

Ruga

Ruga de pasăre, sus peste ţară,
care se odihneşte numai când zboară.
Ruga de pasăre, care
numai cât cântă nu moare.

Ruga de iarbă abia răsărită:
cerul de peste ea să dea în floare.
Ruga de piatră - să fie zidită
în zid de templu, nu de-nchisoare.

Ruga-cântec, ruga-plânset, ruga-blestem
(naivă, credulă, nebună)
de aed care speră cu un poem
c-ar putea face lumea mai bună.


Nicolae Dabija - Doruri interzise

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu