Lauda omului

Din punctul de vedere al copacilor,

Soarele-i o dungă de căldură,

oamenii - o emoţie copleşitoare...

Ei sunt nişte fructe plimbătoare

ale unui pom cu mult mai mare!

Din punctul de vedere al pietrelor,

Soarele-i o piatră căzătoare,

oamenii-s o lină apăsare...

Sunt mişcare adăugată la mişcare

Şi lumina ce-o zăreşti, din soare!

Din punctul de vedere al aerului,

Soarele-i un aer plin de păsări,

aripă în aripă zbătând.

Oamenii sunt păsări nemaîntâlnite,

Cu aripi crescute înlăuntru,

Care bat, plutind, planând,

într-un aer mai curat -  care e gândul!

Nichita Stănescu