Ieşim ca nişte cârtiţe din hruba
În care picuri grei de apă cad.
În faţa porţii ne aşteaptă duba
Să ne transporte undeva-n alt iad.
Îngrămădiţi pe coridor de-a valma,
Păşim în gând cu semnul Sfintei Cruci.
Ne-mproaşcă cu ocara si sudalma
Cordoanele de cerberi politruci.
Şi, înşfăcându-ne cu lăcomie,
Ne-nghite duba ca un căpcăun.
În tot oraşu-i linişte pustie
În noaptea asta tristă de Crăciun.
Sub streaşina cu ţurţuri şi cu vată
Nu mai vibrează glasuri argintii,
Dintr-o copilărie-ndepărtată
Răsună-n noi colindele târzii.
Nu-şi mai vesteşte nimeni bucuria
Că S-a născut în noaptea asta Christ.
Doar îngerii Îi cântă-n cer solia,
Crăciun amar, însângerat şi trist.
Copiii azi se roagă sub icoane
Să le aducă Moş Crăciun, în zori,
Mălai în locul pungii cu bomboane
Şi taţii îngropaţi în închisori.
Ionel Zeană, Poeti dupa gratii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu