Lauda omului

Din punctul de vedere al copacilor,

Soarele-i o dungă de căldură,

oamenii - o emoţie copleşitoare...

Ei sunt nişte fructe plimbătoare

ale unui pom cu mult mai mare!

Din punctul de vedere al pietrelor,

Soarele-i o piatră căzătoare,

oamenii-s o lină apăsare...

Sunt mişcare adăugată la mişcare

Şi lumina ce-o zăreşti, din soare!

Din punctul de vedere al aerului,

Soarele-i un aer plin de păsări,

aripă în aripă zbătând.

Oamenii sunt păsări nemaîntâlnite,

Cu aripi crescute înlăuntru,

Care bat, plutind, planând,

într-un aer mai curat -  care e gândul!

Nichita Stănescu  

Îndrăgostiţi

O ploaie să sfărâme asfalturile,

aşteptăm o ploaie să ne răzbune -

peste noapte, pe străzi, să ţâşnească iarba închisă

şi noi s-alergăm prin ea, dând de vulpi, strecurate, nebune.

Să-nmugurească uşile, să sloboadă lăstari:

dimineaţa, oamenii să deschidă-nfrunzită fereastra -

miraţi, fericiţi, buimăciţi să iasă în stradă...

Am scris, mai demult, versuri lungi despre asta.

Nicolae Dabija - Doruri interzise

Eminescu

Când mă gândesc
                        cât de mult
                                       ne iubise
                                                   izvoarele,
şi codrii,
             şi doinele
                           ce au fost a-l cunoaşte - 
îmi vine să cred
                       că poeţii mari
                                           îşi aleg
                                                      popoarele
în mijlocul cărora
                             au
                                 a se naşte.

Nicolae Dabija - Doruri interzise