Colind

Pe malul Trotușului

Cântă robii Domnului.

Înjugați la jugul Lui.

Dar cântarea lor e mută,

Că-i din suferință multă

Și-i cu lacrimi împletită.

În inima robului,

Domnu-și face ieslea Lui,

În noaptea Crăciunului.

Flori de crin ceruri plouă

Peste ieslea Lui cea nouă

Și din flori picură rouă.

Stă un copilaș în zare

Și privește cu mirare

La fereastra de-nchisore.

Lângă micul copilaș

S-a oprit un îngeraș

Ce-i șoptește drăgălaș:

"Azi Crăciunul s-a mutat

Din palat în închisoare

Unde-i Domnu-ntemnițat"

Și copilul cel din zare

A venit la închisoare

Să trăiască praznic mare.

Valeriu Gafencu

Nu-s vinovat fata de tara mea

La ora când cobor, legat în fiare,

să-mi ispăşesc osânda cea mai grea,

cu fruntea-n slavă strig din închisoare:

- Nu-s vinovat faţă de ţara mea.

Nu-s vinovat că mai păstrez acasă

pe-un raft, întâiul mei abecedar

şi că mă-nchin când mă aşez la masă,

cuviincios ca preotu-n altar.

Nu-s vinovat că i-am iubit lumina

curată cum în suflet mi-a pătruns,

din via dată-n pârg sau din gradina

în care-atâţia şerpi i s-au ascuns.

Nu-s vinovat că-mi place să se prindă

rotundă ca o ţară hora-n prag,

sau c-am primit colindători în tindă,

cum din bunic în tată ne-a fost drag.

Nu-s vinovat că toamnele mi-s pline

cu tot belşugul, de la vin la grâu,

şi c-am chemat la praznic pe oricine,

cât m-am ştiut cu cheile la brâu.

Dac-am strigat că haitele ne fură

adâncul, codrii, cerul stea cu stea

şi sfânta noastră pâine de la gură - 

nu-s vinovat faţă de ţara mea.

Nu-s vinovat c-am îndârjit şacalii

când am răcnit cu sufletul durut

că nu dau un Ceahlău pe toţi Uralii

şi că urăsc hotarul de la Prut.

Pământul meu, cum spune şi-n izvoade,

l-a scris pe harta lumii Dumnezeu,

şi câţi prin veacuri au venit să-l prade

îl simt şi-acum pe piept cât e de greu.

De-aceea când cobor legat în fiare,

împovărat de vina cea mai grea,

cu fruntea-n slavă gem din închisoare:

- Nu-s vinovat faţă de ţara mea.

Andrei Ciurunga, Poeti in inchisori